„Pătimaşa” Adela Lupşe a făcut o criză de isterie în direct, la emisiunea-concurs „Sunaţi şi câştigaţi” şi a ajuns pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume.

De aici şi până la celebritate a fost numai un pas, căci „isterica de la TV”, cum este supranumită, a fost asaltată cu oferte pentru diverse show-uri. Iată că ea a acceptat provocarea de a concura la „Inelul cu diamant” (Euforia TV), iar la ultima ediţie a născocit o idee îndrăzneaţă pentru a atrage atenţia: şi-a dat chiloţii jos, pentru a-l impresiona pe Claudiu Pătraşcu.

Şi iată că gestul său nu a rămas fără ecou, căci „craiul” de Dorobanţi i-a acordat credit, spunând despre ea că ştie, într-adevăr, să facă show.

Din fericire pentru Adela, care şi-a ferit, totuşi, zona intimă de camerele de luat vederi, membrii CNA au trecut cu vederea incidentul.

Sursa: Click

Fostă animatoare în cluburi, iată că Daniela Crudu obişnuia să îşi suplimenteze veniturile “lucrând” şi ca stripteusă, ea fiind cireaşa de pe tort la multe petreceri private organizate de adolescenţi cu bani, în diverse cluburi de pe Lipscani. Vedeta, blondă la vremea respectivă, nu refuza nici o invitaţie, dar întotdeauna venea la “destinaţie” însoţită de câteva prietene şi de o doamnă mai în vârstă, pentru a fi sigură că nici unul dintre bărbaţii prezenţi nu va întinde coarda prea tare.

Ca o adevărată profesionistă, Crudu venea îmbrăcată direct cu hainele de scenă, de care se descotorosea treptat, ajungând să danseze lasciv, cu sânii la vedere, îmbrăcată doar în bikini. Pentru o prestaţie incendiară de o jumătate de oră, care includea şi pipăielile tinerilor înfierbântaţi, Daniela avea un onorariu consistent, ea fiind răsplătită, pe loc, cu suma de 600 de euro.

Sursa: Click

Se numeste Internet Addiction Disorder (IAD) si a facut in ultimii ani obiectul mai multor studii si controverse. Desi deocamdata nu este inclusa in nomenclatorul bolilor psihice, multi considera ca problema dependentei de web (dar si de videogame-uri de soiul World of Warcraft) este una reala.

Cat te costa sa scapi de internet?

In luna august a acestui an, dezbaterile pe aceasta tema au revenit in centrul atentiei, dupa ce Heavensfield Retreat Center din Fall City, Washington, a anuntat lansarea primului program de dezintoxicare de web din Statele Unite, amplasat, in mod ironic, la doar cateva mile de cartierul general al Microsoft din Redmond, Seattle. In aceeasi perioada, in Romania, un raport prezentat de Comisia Europeana arata ca 64% din romani nu au folosit niciodata internetul.

Si totusi, nu se poate sa nu-i fi observat, pe cei care nu se pot detasa psihologic si comportamental de lumea jocurilor online sau de cea a social networking-ului sunt peste tot. Poate chiar tu esti unul dintre ei. Ridica mana daca te consideri dependent de internet. Hai, ca n-o sa te judece nimeni (de altfel, cine ar putea s-o faca, doar toata lumea e online?!).

Contra unei sume de 14.500 de dolari (WiFi-ul nu este inclus!), se considera ca un astfel de “addict” poate fi salvat de el insusi si de lumea lui virtuala la capatul a 45 de zile de abstinenta totala de internet, petrecute la Heavensfield Retreat Center; iesit de aici, “bolnavul” va pasi “ca nou” in lumea reala, complet vindecat de obsesia pentru Facebook, Second Life, online gambling si, de ce nu, chiar si de cea pentru sms-uri.

Fondatorii centrului considera dependenta de internet o problema extrem de serioasa, avand in vedere statisticile care spun ca afecteaza intre 6 si 10% din populatia internauta. Cum stii ca esti unul dintre ei? O lista de 12 “semne si simptome” a fost postata pe pagina de web a noului asa-numit “reStart Internet Addiction Recovery Program”, si contine indicatori precum “o crescuta stare de spirit euforica cand esti implicat in activitati pe internet”, “necinste fata de cei din jur” si “schimbari fizice precum ingrasare sau pierdere in greutate, dureri de spate, de cap si sindrom de tunel carpian” (cea din urma fiind acea durere persistenta in incheietura mainii, provocata de utilizarea frenetica a tastaturii).

Iar daca, potrivit specialistilor site-ului, trei sau patru raspunsuri afirmative la intrebarile din chestionar sugereaza ca faci “abuz de internet”, cinci si peste cinci indica fara echivoc dependenta.

Mai precis, in vreme ce primul criteriu este: “Ai o dorinta puternica sau impulsul de a utiliza internetul”, ajungand la numarul 4, trebuie sa-ti marturisesti daca, in situatia in care “constient fiind de efectele daunatoare, nu poti renunta totusi la a mai utiliza internetul”. Te pomenesti ca trebuie toti sa ne internam?!

Sevraj tehnologic

Primul pacient inscris in acest programul american se numeste Ben Alexander din Iowa City, are 19 ani, iar jocul lui preferat era pana nu demult World of Warcraft (cunoscatorii stiu de ce). “Il jucam pana adormeam cu capul pe tastatura”, a povestit el intr-un interviu acordat unui post de televiziune.

Intrucat programul se mandreste cu faptul ca le ofera pacientilor tratamente individualizate, in cazul lui Alexander, acest lucru a presupus acordarea unei atentii sporite fostelor hobby-uri ale tanarului: biologia si crosurile cross-country. In prezent, iesit de la “rehab”, desi nu se “vede” renuntand in totalitate la internet, considera ca a revenit totusi la un mod de viata mai “echilibrat”.

De altfel, promovarea unui mod de viata lipsit de accesul la internet nu este intentia fondatorilor clinicii. “Noi nu suntem anti-tehnologie”, afirma Hilary Cash, director executiv al centrului. “Este vorba doar despre a le ajuta pe persoanele dependente de tehnologie sa depaseasca sevrajul si sa se reintegreze psihologic in lumea reala intr-un mod pozitiv”.

“Moda” dezintoxicarii de internet nu este nici pe departe una lansata de americani. “Atat China, cat si Coreea de Sud au desemnat dependenta de internet ca problema de sanatate publica numarul 1″, au precizat fondatorii programului american intr-un comunicat de presa. “Prin comparatie, Statele Unite au fost mai lente in a recunoaste si reactiona la acesta problema, si de-abia acum apar primele masuri concrete. Programul nostru este parte din acest proces”.

Picatura chinezeasca: tratament militaresc extrem pentru internauti

In China, un numar de peste 400 clinici private de reabilitare isi ofera de ani buni serviciile celor 10 milioane de adolescenti chinezi dependenti de web, potrivit estimarilor: adica 10% din cele 100 de milioane de utilizatori de internet din tara.

Anul trecut, intr-o zi de sambata, Deng Senshan, un baiat de 16 ani, a fost trimis de parinti (contra sumei de 7.000 de yuani, cam o mie de dolari) pentru o luna de tratament la Guangxi Qihuang Survival Training Camp in sudul Chinei. Rupt in bataie, tinut “la izolare”, si umilit de antrenori pentru ca alerga prea incet, a fost gasit mort o zi mai tarziu (duminica dimineata), din motive care nu au fost facute publice.

Un alt exemplu este si cel al lui Pu Liang, in varsta de 14 ani, internat si el in “rehab”-ul de la Chengdu, capitala provinciei Sichuan, pentru a i se trata dependenta de internet. Potrivit China Daily, dupa cateva zile Pu a fost transportat la spital de stafful institutiei, doctorii declarand ulterior ca acesta a fost batut cu cruzime. Diagnosticul? Apa la plamani si functia renala afectata.

La un alt Internet Addiction Treatment Center din Daxing, langa Beijing, copiii dedependenti de jocuri online, pornografie, cybersex si chat (cu parinti apartinand clasei de nouveau riche din China) sunt “tratati” cu instructie militara “pe bune”, centrul fiind de altfel condus de un fost colonel de armata, cu fonduri subventionate de guvern.

“Am devenit dependent treptat”, a declarat Li Yanlin, un student ale carui note au scazut dramatic dupa ce a devenit dependent de jocurile de pe internet. Dar dupa cateva saptamani in campusul din Daxing, baiatul in varsta de 18 ani le-a cerut parintilor sa-l “lase la vatra”, intrucat “a recunoscut falsitatea jocurilor online.”

Potrivit conducerii clinicii, unde un “sejur” costa in jur de 10,000 de yuani (1.290 dolari), abordarea militara a tratarii dependentei de internet este una necesara intr-o tara cu peste doua milioane de adolescenti dependenti. “Multi dintre cei internati aici tin foarte rar cont de sentimentele celorlalti. Antrenamentul militar este menit a-i face sa simta cum este cand faci parte dintr-o echipa”, a declarat psiholgul Xu Leiting. De la inaugurarea stabilimentului din 2004 si pana anul trecut, aici au fost “cazati” peste 1.500 de adolescenti, cu o rata de succes de 70%.

Bun venit in IAD! Afla daca esti dependent

In opinia psihiatrului american Jerald Block, dependenta de internet este o dereglare compulsiva atat de raspandita incat ar trebui inclusa fara doar si poate in urmatoarea editie a nomenclatorului bolilor psihice (DSM-V), programat sa apara in 2011.

DSM (“Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder”), publicat din 1952 incoace de Asociatia Americana de Psihiatrie, reprezinta un soi de “biblie” a psihiatriei mondiale, instrumentul de referinta preferat al specialistilor din lumea intreaga. Se stie deja ca noua versiune, la care se lucreaza de ani buni, va cuprinde printre cazurile de dereglare psihica si asa-numitul “shopping dezinhibat”, raportul obsesiv cu mancarea si problemele legate de identitatea sexuala. Si de ce nu, si dependenta de internet.

Intr-adevar, exista o psihopatologie in toata puterea cuvantului asociata asa-numitei dependente cauzate de abuzul de internet, ale carei simtome sunt considerate de unii specialisti similare cu cele ale dependentei de substante. Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti noaptea si sa simtiti nevoia incontrolabila de a va controla e-mailul? Sa inchideti computerul si sa simtiti un gol teribil pentru ca lumea reala nu ma are nicio consistenta? Sa va identificati cu avatarul atribuit propriului nickname? Acestea sunt semnele evidente ale acestei boli, termenul de “Internet Addiction Disorder – IAD” datorandu-se psihiatrului american Ivan Goldberg, autorul criteriilor de diagnosticare a acestei maladii. Iata care sunt principale simptome ale IAD, conform criteriilor lui Goldberg.

1. Nevoia de a petrece tot mai mult timp in retea pentru a obtine satisfactii emotionale;
2. Reducerea semnificativa a interesului pentru alte activitati care nu au legatura cu internetul;
3. Dezvoltarea, dupa suspendarea sau diminuarea utilizarii netului, a unei stari de agitatie psihomotorie, anxietate, depresie, ganduri obsesive cu privire la ceea ce se intampla online, clasicele simptome ale abstinentei;
4. Necesitatea de a fi online tot mai des sau pentru perioade de timp prelungite fata de intentia initiala;
5. Imposibilitatea de a intrerupe sau de a tine sub control utilizarea internetului;
6. Petrecerea a peste 8 ore / zi online si dedicarea unui timp indelungat activitatilor corelate netului.
7. A continua utilizarea internetului in pofida unor probleme generate de utilizarea excesiva a acestuia, fie ele fizice, sociale, psihologice sau la locul de munca.

Si inainte sa va ingrijoreze eventualul “exces de emailuri sau de sms-uri”, e bine sa stiti ca orice dependenta implica niste mecanisme specifice:

• toleranta (care constrange la cresterea continua a “dozei” pentru a obtine efectul dorit, cel de la inceput),
• abstinenta (cu aparitia simptomelor specifice reducerii sau suspendarii unui anumit stimul)
• si asa-numitul “craving”, pofta nepotolita care, nesatisfacuta, cauzeaza suferinta psihica intensa, uneori chiar fizica, insotitta de ganduri fixe, lipsa foamei si a setei, iritabilitate, insomnie, depresie si in cazurile cele mai grave, senzatii de depersonalizare.

Prin urmare, cat de dependenti sunteti de internet?

sursa: www.descopera.ro

Top 10 cele mai absurde taxe din toate timpurile

Sub apanajul unei epoci sau alteia, oameni din toate colturile lumii, de toate rasele si religiile, au nascocit si au popularizat pretutindeni anateme si demoni. In aceste categorii, intra cu succes razboaiele, tortura si alte atrocitati de neimaginat, alaturi si de porniri mai blande, precum o serie aparent fara de sfarsit de reguli hilare si taxe absurde. Asupra acestora ne vom opri in articolul care urmeaza.

10. Taxa pentru barba

Se spune ca, undeva, in registrele administrative ale statului american Massachusetts exista o taxa foarte aspra pentru purtatorii de barba. Insa, de multe ori, astfel de zvonuri despre legi bizare si vechi date de diverse state americane in urma cu 150-200 de ani sunt simple legende urbane. Din fericire, istoria are ascunsa in maneca ei si un exemplu concret si verificabil, referitor la o asemenea taxa, iar pentru acesta trebuie sa ii multumim tarului Petru cel Mare al Rusiei (1672 – 1725). Lui Petru I i s-au atribuit toate atributele posibile, de la “radical” la “nebun”; totusi, taxa impusa pe barba este de natura sa il clasifice fara echivoc in cea din urma categorie. In plus, ca o dovada aditionala a faptului ca, din prea mare dragoste (sau obsesie) pentru modernizarea Rusiei, tarul ura efectiv barbile, acei barbati care nu renuntau nici in ruptul capului la podoaba faciala si acceptau sa plateasca taxa erau, totusi, constransi sa poarte medalii care atestau public faptul ca barbile lor sunt absolut ridicole. O revenire neasteptata a urii fata de barba a avut loc in Romania, in perioada comunista, cand barbosii nu erau priviti cu ochi buni de militie, pentru ca erau considerati intelectuali si potential periculosi pentru regim.

9. Taxa pe traficul ilegal de droguri

Este destul de dificil sa ii determini chiar si pe cetatenii corecti, supusi in fata legii, sa declare Fiscului orice alte forme de venit cu exceptia celor oficiale. Asa ca, in SUA, a venit ca un uragan cerinta Serviciului American de Beneficii Interne (IRS) ca oamenii care sunt implici in activitati criminale sa si le recunoasca, doar pentru caldurosul sentiment de satisfactie patriotica pe care l-ar avea atunci cand ar completa un formular de plata a taxelor. Instructiuniile stipulate de IRS pentru taxarea veniturilor insista ca “Veniturile ilegale, precum banii obtinuti din traficul ilegal de droguri, trebuie incluse in Formularul de venit 1040, la alineatul 21“. Aceasta taxa de-a dreptul stupida isi merita locul in lista, fie si numai pentru sansa infima ca ea sa fi fost achitata vreodata de cineva.

8. Taxa pe emancipare

Roma Antica a adoptat o taxa aparent malitioasa si umilitoare, dar in esenta destul de marinimoasa, denumita “taxa dezrobirii”, care consta intr-o suma de bani pe care sclavul trebuia sa o achite pentru a-si depasi conditia si a deveni un om liber. Pentru un sclav, a carui retributie pentru munca depusa era infima sau lipsea cu desavarsire, achitarea acestei taxe era absolut imposibila. Totusi, au existat unele cazuri in care taxa a fost platita de catre nobili generosi care au decis sa isi elibereze din proprie initiativa sclavii; situatie in care taxa nu mai reprezenta o povara de netrecut, oamenii bogati permitandu-si-o fara prea mare efort.

7. Taxa pentru contrazicerea conducatorului

Una dintre masurile bizare din secolul al XVII-lea, adoptata de conducatorii carora nu le placea deloc vociferarile opozantilor lor, a fost taxarea “la sange” a tuturor celor ce visau la dreptul de contracarare declarativa. Adica a celor care aveau ceva de protestat, comentat, zis in contradictie cu opinia conducatorului. Liderii sperau, evident, ca detractorii lor isi vor mentine cat mai mult pozitia ostila si vor dori sa si-o exprime, pentru a-i putea extorca de cat mai multi bani. Protectorul Angliei, Oliver Cromwell (1599 – 1658) a instituit una dintre cele mai bine cunoscute asemenea taxe in 1655, perceputa regalistilor care inca mai “atarnau de gatul Angliei” dupa executia ultimului rege, Charles I. Situatia opozantilor s-a inrautatit si mai tare cand, printr-o miscare malefica, Cromwell a folosit banii pe care ii percepea de la regalistii bombanitori tocmai pentru fondarea unei militii indreptate impotriva acestora. Cel putin, regalistii stiau precis spre ce anume erau directionate finantele lor…

6. Taxa pentru existenta

Conceptul de capitatie sau de taxa pe cap de locuitor reprezinta ducerea la paroxism a ideii de taxa: in loc sa taxeze cetateanul in functie de castigurile lui, capitatia este suma de bani pe care acesta din urma i-o datoreza guvernului pentru simplul fapt ca are indrazneala de a fi in viata. Anglia a perceput o serie de taxe pe cap de locuitor in secolul al XIV-lea care erau extrem de dure si de necugetate (chiar si dupa standardele capitatiei), culminand cu o taxa tripla fata de cea initiala. Fireste, in urma acestei miscari, au izbucnit proteste, taranii s-au revoltat si astfel, in 1381, a aparut pentru prima data in istorie Revolta Taraneasca, din care s-au inspirat mai apoi alte popoare.

5. Taxa pentru premiul Nobel

Da, Premiile Nobel sunt taxate de catre Serviciului de Beneficii Interne din Suedia. Poate parea de-a dreptul ridicol ca o entitate menita sa perceapa plati din castiguri isi revendica partea chiar si de la cei care, in cuvintele lui Alfred Noble “au oferit cel mai mare beneficiu omenirii”. Dar si Pulitzer-ele si numeroase alte premii de pe Glob sunt, de asemenea, taxate. Daca ne mai consoleaza cu ceva, unii castigatori sunt absolviti de achitarea taxei deca respecta un anumit criteriu… tot ceea ce au de facut este sa renunte la premii fara ca macar sa le atinga, cedandu-le caritabil sau incredintandu-le statului suedez.

4. Taxa pe nationalitate

Taxele percepute in special strainilor si imigrantilor nu sunt deloc neobisnuite, nici chiar dupa secolul XX. Canada a inceput sa ii taxeze pe imigrantii chinezi in 1885 si nu s-a oprit pana in 1923. Din nefericire, aceasta taxa a fost abrogata nu pentru ca si-ar fi schimbat canadienii optica, ci pentru ca la acea data Actul Chinez de Imigrare a facut prohibita pentru chinezi intrarea pe teritoriul Canadei.

3. Taxa pe horn

Atunci cand esti un monarh nemilos, insetat de inavutire si ai extorcat deja oamenii prin taxe pe proprietate, pe bunuri si pe ei insisi, singurul lucru care iti mai ramane de facut este sa incepi sa te legi de halucinante elemente aleatorii si sa le impozitezi si pe acelea. Marea problema cu taxa pe hornuri din Anglia anului 1660 a fost aceea ca populatia clasei de jos a fost cea suprataxata – ceea ce pare sa se intample intotdeauna -, astfel incat oamenii au inceput sa isi mascheze cosurile de pe case, obligandu-i pe inspectori sa rascoleasca fiecare camin pentru a se asigura ca nimeni nu ascunde hornuri. Aceasta practica a continuat pana in momentul unui incendiu din 1684 care a mistuit 20 de case si a ucis patru indivizi, ca urmare a incercarilor unui brutar de a face uz discret de semineul unei case.

2. Taxa daneza

Istoria medievala abunda in exemple de state care platesc biruri inrobitoare altor tari. Taxa daneza reprezenta un tribut platit de catre anglo-saxoni vikingilor din Scandinavia, condusi de danezi, pentru a preveni vandalizarea unor teritorii britanice de catre acestia din urma. Local, taxa purta denumirea “Danegeld” si a fost caracteristica politicii regale atat a Angliei cat si a Imperiului Carolingian prin secolele IX – XII, fiind colectata atat sub forma de tribut, pentru impaciuirea atacatorilor, cat si cu titlu de remuneratie a fortelor defensive. Ghinionul de a fi fost primul care a deschis nefericita traditie l-a avut bietul rege Ethelred “Nepregatitul”, a carui domnie a fost marcata mai ales de plecarea capului in fata danezilor, motiv pentru care s-a ales si cu defaimatoarea sa porecla.

1. Taxa pe sare

Contrar aparentelor, s-a dovedit ca nastrusnica taxare a sarii a fost una dintre cele mai imprevizibile idei din istorie. Taxele pe sare au fost responsabile de caderea Imperiului Chinez, taxa franceza pe sare a ajutat la precipitarea Revolutiei Franceze, iar Ghandi insusi a devenit cunoscut si si-a initiat faimoasa miscare de independenta in vremea unui protest impotriva taxei pe sare, in India anilor 1930. Un sfat util pentru guvernele din toata lumea: orice ar fi, nu mai puneti taxa pe sare!

sursa: www.descopera.ro

Din 2010, firmele de asigurare au in vedere introducerea unui sistem de recompensare a soferilor disciplinati, acestia beneficiind de RCA mai ieftin.
Asta inseamna ca asigurarea auto obligatorie va fi platita in functie de evenimentele rutiere in care a fost sau nu implicat proprietarul masinii.
EVZ relateza ca, de la 1 ianuarie, va intra in vigoare, conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), sistemul bonus-malus RCA la nivel de piata (unic pentru toate societatile de asigurare).

Sistemul de “pedeapsa-recompensa” ii va recompensa pe soferii care nu au facut accidente in ultimul an.

Radu Ionescu, directorul Biroului de Asigurare Auto Generali Asigurari, a declarat pentru EVZ ca istoricul daunelor din ultimii doi ani va conta foarte mult la stabilirea cotei RCA, pentru ca o singura dauna produsa in perioada de asigurare precedenta va duce la o crestere a primei de asigurare cu 60%.

sursa: www.ziare.com